Minorităţile etnice din judeţul Tulcea – vezi ce preparate tradiționale au!

Daca iti place articolul da-ne un like!

Published On 02/05/2014 » By Gabriela Sava » Culinar, Turism

Diversitatea etnică şi culturală a judeţului Tulcea poate fi savurată şi la masă, prin preparatele tradiţionale. Datorită convieţuirii în acelaşi mediu care oferă aceleaşi produse, dar şi a bunei înţelegeri între populaţii, de-a lungul timpului, unele reţete au fost împrumutate de la o populaţie la alta, în ciuda ocupaţiilor tradiţionale diferite.

Preparatele populaţiei din Rezervaţia Deltei Dunării au făcut şi obiectul proiectului cultural ‘La masă cu oamenii Deltei – Cercetarea gastronomiei din Delta Dunării’, pus în practică de studenţi în antropologie. Îmbiaţi de aromele specifice zonei, la masă cu populaţia judeţului Tulcea, călătorii curioşi pot afla şi de ce în ultimii zeci de ani nu au existat conflicte interetnice.

Maria Zeva, în vârstă de 67 de ani, s-a născut la Letea, s-a mutat apoi la Sulina, s-a măritat în Sfântu Gheorghe, iar acum stă în oraşul Tulcea. Este membră a comunităţii ucrainenilor şi povesteşte cu plăcere reţetele pe care le ştie. ‘La Letea, crapul se despică pe spate şi, cu solzii nescoşi, se pune la cuptorul de pâine, cu sare şi ulei şi se lasă în sucul propriu. La Sfântu Gheorghe, îi pun piper, sare şi ulei, îl rumenesc un pic, apoi îl pun într-un castron şi adaug un pic de suc de roşii, un pic de bulion, un pic de vin, un pic de zahăr, un pic de oţet, sare, piper, cimbru şi usturoi, să fie dulce-acrişor. Numai să nu aibă prea mult ulei’, a afirmat Maria Zeva. Secretul bucătăriei ucrainene din Delta Dunării constă, potrivit preşedintelui comunităţii, Dumitru Cernencu, în folosirea cuptorului pentru majoritatea mâncărurilor. Mai puţin pentru primul fel, ciorba, care pare simplu de făcut. ‘Eram odată la Sulina şi cu boabe de fasole uscată, varză acră şi ceapă călită în apă şi puţin ulei, bulion şi suc de roşii pentru culoare, am făcut o ciorbă de nu te mai puteai opri din mâncat’, a adăugat Maria Zeva.

Borşul rusesc are la bază sfecla şi este un preparat tradiţional, chiar dacă nu-l găsim pe site-ul Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România (www.crlr.ro). Sunt păstrate reţetele pentru colţunaşii cu brânză, clătitele cu urdă şi budinca de orez, iar faptul că la Tulcea nu au existat conflicte majore interetnice are o explicaţie simplă. ‘Am copilărit pe o stradă cu cel puţin cinci etnii. Ne cunoaştem de mici şi ne respectăm şi poate căsătoriile mixte au fost determinante pentru această armonie interetnică din nordul Dobrogei’, a declarat preşedintele comunităţii ruşilor lipoveni, Andrian Ampleev.

Bogăţia naturală a Deltei care nu a dat vreodată motive de ceartă celor aflaţi în căutarea hranei constituie un alt motiv al existenţei armoniei interetnice, în opinia liderului comunităţii ucrainenilor, Dumitru Cernencu. ‘Toleranţa aceasta vine şi din educaţie, dar şi din experienţe nefericite trăite şi povestite din generaţie în generaţie’, a menţionat Dumitru Cernencu.

La Sulina, localnicii îşi invită oaspeţii vara să mănânce peşte prăjit cu salată de roşii, iar pe masă, la loc de cinste, este pâinea, numită ‘pita’ de către aromâni. ‘Coacerea pitei se făcea în ‘cireapu’, cuptor de pământ, construit în curte. În foile de plăcintă, făcute în casă, se puneau diverse umpluturi, brânză, praz, ouă amestecate cu lapte şi brânză, spanac, urzici etc. Tinerele care nu ştiau să întindă foi şi să gătească delicioasele ‘pite’ nu aveau şanse mari de măritiş’, a afirmat preşedintele comunităţii aromânilor din Tulcea, Sterică Fudulea. Carnea de miel se gătea la aromâni în fel şi chip, fie friptă la cuptor, fie cu cartofi, praz sau orez. ‘O altă mâncare aflată la loc de cinste pe tot parcursul anului era cea numită ‘piperchi tsâyârsiti’/’ghelâ di piperchi’, cu compoziţie de ardei, roşii, brânză şi ouă. Se servea caldă sau rece, atât la prânz cât şi seara, fiind imposibil să nu te îndrăgosteşti de ea la prima degustare. La desert, se servea ‘pita dultsi’, asemănătoare cu baclavaua, ‘pita di curcubetâ’, plăcintă cu dovleac, sau ‘plâtsinta’, aceasta din urmă gătindu-se doar la anumite evenimente’, a deconspirat din tainele bucătăriei aromâne Sterică Fudulea.

‘Începând cu grecii care şi-au condus corăbiile pe coastele Pontului Euxin, au înfiinţat colonii şi au ridicat cetăţi – Callatis, Tomis, Histria, Argamum, ca să numesc doar câteva – continuând cu populaţiile geto-dace şi popoarele de origine turcică, pecenegi, uzi, cumani, Dobrogea a fost un teritoriu multietnic şi multicultural. Minorităţile Dobrogei de astăzi sunt minorităţi istorice, care au învăţat de-a lungul timpului să accepte pluralismul, să convieţuiască şi să se respecte. În plus, lipsa discriminării politice şi culturale, libertatea de expresie şi asociere a minorităţilor naţionale din Dobrogea reprezintă factori care conlucrează pentru o zonă ‘curată’ de conflicte inter-etnice’, a declarat preşedintele comunităţii turce din judeţul Tulcea, deputatul Ibram Iusein.

‘Ciorba de linte, Mercimek corbasi, este mâncarea tradiţională a acestei populaţii şi se prepară din două pahare de linte verde la cinci pahare cu apă. ‘Se adaugă o ceapă, un morcov, o ceşcuţă de ulei, o lingură de bulion şi o mână de tăiţei de casă. La servire, se poate adăuga mentă uscată şi zeamă de lămâie, după preferinţele oaspetelui’, a relatat deputatul Ibram Iusein.

La Minestra era mâncarea ţăranului, spune liderul comunităţii de italieni din judeţul Tulcea, Salvatore Vals. ‘Avea paste, fasole, ulei, cartofi şi era o mâncare de legume mai consistentă. Cred că în Greci (localitate din Parcul Naţional Munţii Măcinului, n.r.), mai sunt femei în vârstă care ştiu să o prepare. Mănânci continuu şi tot ai mai mânca. Iarna, bărbaţii făceau un salam din carne tocată de porc şi vită, pusă în intestine de vită. Era afumat, uscat şi avea gust asemănător cu cel al salamului de Sibiu. Se putea conserva tot timpul anului şi era consumat vara, atunci când bărbaţii lucrau în carierele de piatră şi nu aveau unde să-şi facă mâncare’, a menţionat Salvatore Vals. Istoria nordului Dobrogei, dar şi faptul că oamenii se cunosc încă din primii ani de viaţă, atunci când se leagă prieteniile cele mai trainice, constituie, în opinia sa, motivele bunei convieţuiri interetnice din judeţul Tulcea.

Multe din mâncărurile specifice populaţiei din zonă se găsesc în diferite restaurante din alte judeţe, dar în Tulcea nu există deocamdată unul care să le reunească pe toate sau care să le ofere vizitatorilor o altfel de călătorie. ‘În ceea ce priveşte gastronomia israeliană, vom încerca o colaborare cu FCER Bucureşti şi cu diverse persoane sau firme din Israel’, a declarat preşedintele comunităţii evreilor din Tulcea, Solomon Faimblat. Au existat încercări, ca cea a tulceanului Petre Bonţoi, numit de presa din Singapore ‘împăratul bucătăriei italiene’, dar din motive obiective acestea nu au avut succes.

În schimb, peştele este preparat în toate restaurantele şi pensiunile din Tulcea, iar la hotelul Delta din municipiu mâncărurile sunt pregătite de un bucătar recunoscut la nivel internaţional, Nicolae Buşu, membru al lotului României premiat în anul 2007 cu medalia de aur la un concurs internaţional de gastronomie din Italia. ‘Dacă este pasiune, niciodată în bucătărie nu te plictiseşti’, a afirmat Nicolae Buşu care poate oferi preparate pe placul oricărei persoane.

Vara, faleza municipiului Tulcea găzduieşte sporadic diferite evenimente care aduc pe cea mai importantă zonă de promenadă a locuitorilor atât ansambluri folclorice, cât şi evenimente gastronomice. Uneori, în faţa restaurantului plutitor ‘Republica’, la o tonetă împodobită cu stuf, călătorii grăbiţi pot cumpăra un hamburger din peşte, salate lipoveneşti din peşte şi mici din peşte. Este oferta unui tulcean ai cărui bunici au locuit în Delta Dunării şi în familia căruia pescuitul şi procesarea peştelui este o tradiţie. Societatea sa, Miadmar HDP SRL, a început să funcţioneze în anul 1999 şi, după ce a obţinut fonduri europene pentru realizarea unei unităţi de procesare a peştelui, era la începutul acestui an, potrivit Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, singura care are atestate produse tradiţionale din peşte.

De altfel, trei sferturi din cele 20 de produse tradiţionale care se fabrică în judeţul Tulcea au la bază peştele, potrivit autorităţilor. ‘Aici, în Deltă, sunt produse care nu se regăsesc în alte locuri din ţară sau din Europa. În alte zone ale ţării, de exemplu, în salata de icre de ştiucă se pune mălai sau pesmet, ori noi nu folosim aşa ceva. Şi trebuie spus că orice produs natural reflectă ingredientele folosite, dacă în procesul de fabricaţie nu se introduc conservanţi sau potenţiatori de gust care să dea produsului final caracteristici lineare. Toată lumea trebuie să ştie, de exemplu, că icrele de ştiucă nu au acelaşi gust în februarie ca cele ale peştelui din aceeaşi specie capturat toamna. Produsele tradiţionale sunt tributare calităţilor naturale ale ingredientelor’, a menţionat Daniel Buhai. Pentru că are convingerea că orice competiţie corectă este un câştig pentru consumator, dar şi pentru cei înscrişi în cursă, aşteaptă şi încurajează iniţiativele similare din domeniu, dar deocamdată îi aparţin toate cele 15 produse tradiţionale din peşte care se vând pe piaţă sub brandul ‘Deltaica’.

Secretele bucătăriei tradiţionale sunt cunoscute de localnici şi pot fi învăţate de vizitatori. Dacă aceştia vor şti să se apropie de gazde şi vor înţelege simplitatea traiului din comunităţile izolate din Deltă sau din aşezările retrase la poalele Munţilor Măcinului, vor înţelege poate taina armonioasei convieţuiri interetnice din nordul Dobrogei.

Sursa foto: www.culinar.ro

Daca ti-a placut articolul, da-i un SHARE

Daca ti-a placut articolul, da-i un SHARE

Tags

Adauga comentariul tau respectand termenii si conditiile website-ului. Foloseste un limbaj decent si clar.

Leave a Reply

Sau

Your email address will not be published. Required fields are marked *